Bilanţ 2009 - Ianuarie

Îngerul meu.

17 Ianuarie 2009. Mi-e nespus de dragă poza asta, căci nu degeaba am avut-o, iarna trecută, la header-ul blogului. E specială pentru că în ziua aceea mi-am călcat pe inimă şi am iubit zăpada. Şi îngeraşul care a ieşit din joaca mea. Şi Soarele care zâmbea de pe cer.

În miezul lui ianuarie nu cred că îmi conturasem încă prea bine planurile pentru acest an. Rămăsesem, ca de obicei, cu cheful acela nebun de Sărbători, cu mirosul de coajă de portocale şi cozonac aburind, globuleţe sclipicioase, şi daruri sub brad. În mod sigur nu îmi despodobisem bradul, căci, fiindcă e artificial şi nu se strică, îmi place să îl păstrez în casă cât mai mult timp, pentru munţii de bună dispoziţie pe care îi degajă. Cam până prin februarie, când observ şi eu, prin alte case, ca Sărbătorile au cam trecut:D.
Ianuarie a reprezentat şi luna în care am simţit primul pumn al crizei, dar despre asta nu vreau să mai pomenesc. Măcar aici.

Decembre

Asta seara s-a deschis o rana. Cea mai urata din ultimul an.
Dupa o zi atat de draguta, cu pregatiri pentru Sarbatori, de ce trebuia?!

PS. Stie cineva ce s-a intamplat cu diacriticele mele? Le-am pierdut, cred, prin zapada...

Update: Presupun că tot ceea ce s-a întâmplat, sau nu, un pic mai devreme era un rău necesar. Un rău de care mă temeam de câteva luni bune, şi care mi-a stricat bună parte din toată veselia Sărbătorilor, pe care începusem să o împart în stânga şi în dreapta.
Îi urăsc pe toţi oamenii răi, pentru că îmi fac riduri, cearcăne, pentru că mă provoacă la ceartă, pentru că nu înţeleg unele lucruri nici spuse în tătăreşte; îi urăsc pe cei care nu ştiu să facă alegeri inspirate, comîţând cele mai regretabile şi cauzatoare de suferinţă greşeli.
PS. Mi-am recuperat diacriticele.

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele, şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos.
Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii.

În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici, dar mie omul ăsta mi se pare incompetenţa, tupeul jegos, şi miserupismul întruchipate. Ştiţi, el e un fel de Udrea de la Turism, doar că se dă şmecher pe la Transporturi, nu se îmbracă de la Prada şi Louis Vuitton, ci în costume Armani, plus că, de când îl ştiu, promite autostrăzi. Şi infrastructură. Şi autostrăzi. Şi tot aşa, dar nu se vede nimic.
Astăzi, cu piticul alaturi, căpătase dintr-o dată putere, şi simţi nevoia să (se) uimească prin ceva inteligent. Şi spuse: "Ar trebui ca, de acum încolo, în momentul în care cineva reclamă că e blocat undeva, să-l întrebăm şi ce număr de rovinietă are, ca să vedem dacă această sumă foarte mică a fost plătită sau şoferul reclamă şi nu are nici măcar rovinietă", explicând că deszăpezirea şi curăţarea drumurilor se plăteşte din taxa de drum.
Eh, ce îl uram până acum, dar acum... să-l ferească sfinţii să ni se întâlnească paşii vreodată.

Păi, măi gunoiule, tu numeşti sumă mică taxa de drum? Măi imbecilule, o fi sumă mică pentru tine, sau pentru cei care au o singură maşină, şi aia mică! Te-ai gândit vreodată la agenţii economici care au ditamai parcurile auto, şi care se scotocesc de bani în fiecare an, ca să îmbuibe Ministerul tău, minister care nu face nimic concret, şi la ce beneficii au ei de pe urma taxei de drum? Tot agenţii ăia economici fac transporturile în ţara asta, măi deşteptule, nu tu, care doar toci banii pe penalizări plătite companiilor care "construiesc" invizibilele autostrăzi ale patriei. Agenţii ăia economici care plătesc mii, zeci de mii, sute de mii de lei pe an, taxa de drum, ca să îşi rupă maşinile prin drumurile pe care ţi-e lene să le repari. Plătesc bani, bani buni, ca să ce, măi idiotule?
Ca să îţi mai zic un secret, singurul avantaj pe care aceste societăţi îl au în urma achitării taxei de drum este faptul că le scapă de amenzile grase ale celor de la ARR, sau de la Poliţie. Pentru că asta ştim să facem- impunem taxe, le colectăm, dar nu investim banii cu cap.
Poate că într-o bună zi o să te ajungă blestemele tuturor acestor oameni, şi vei face un drum, tu, singur, fără şofer ori elicopter, pe Bran, ori pe Valea Oltului.
Dar, la nesimţirea pe care o afişezi invariabil, nu mă aştept să aibă vreun impact prea mare asupra ta. Pentru că specimenele ca tine merită ceea ce şi-a luat şi Berlusconi aseară- un pumn în bot!!!

Brănenii dau de gol PeDe-Leii

Pentru că tot se umflă unii şi alţii în pene, pentru că, vezi Doamne, renumărarea voturilor nule, dispusă de CCR, ar fi adus beneficii tot Băselului, ţin să vă mai relatez o povestioară aflată zilele astea. Nu ştiu dacă e de râs ori de plâns, dar faptele stau cam aşa:

După mai bine de o săptămână de la incidente, Badea Vasile, Nea Ionică, şi Ţaţa Lucica, ce domiciliază într-unul din satele Branului, au relatat cum, în dimineaţa turului II al alegerilor prezidenţiale, aproape toţi sătenii au primit la poartă câte o găleată cu 2 pungi de făină, şi vreo 2 de zahăr, printre care erau împăturiţi şi bine vârâţi 200 de lei.
Tot în ziua turului II, sus numiţii mai povestesc, cum înspre amurg, "uliţele" Branului au început să freamăte de autocare cu turişti. Nu, nu veniseră să viziteze niciun Castel, şi niciun Conte Dracula. Veniseră într-un scop electoral precis- să pună ştampiluţele pe Contele Băselu, căci la ieşirea din cabinele de vot îi aşteptau membrii partidului portocaliu, cu renumeraţia cuvenită- 300 de lei de căciulă.

Bani să fie, şi proşti să mai fie, că de voturi facem noi rost!

PS. Pe care dintre marile producţii, "Băselu' loveşte" şi "Buzunarul lui Geoană", aţi nominaliza-o pentru Oscar?

Mi se pare mie...?

... Sau chiar e frig de crapă pietrele?!

Brrr. Ieri am fost încotoşmănată mai rău ca la Polul Nord, dar tot am reuşit performanţa de a mă alege cu degetele îngheţate, chiar şi prin mănuşi. Când am ajuns în casă, am zis că nu mai vreau să ies până la primăvară afară. Brrr.
Azi-noapte, pe la 4, nu ştiu cum se face, dar eram cam sătulă de somn. Aşa că m-am dus până la fereastră, să privesc lumea. Şoc- ningea! Îmi venea să îi înjur pe toţi cei care îşi doriseră zăpadă, ca să completeze imaginea "de poveste" a oraşului. Am adormit furioasă.
Dimineaţa, ce poate fi mai plăcut decât să deszăpezeşti maşina? Mai ales la statura mea impozantă, de unu şaizecişiceva, mă descurc de minune. Ce poate fi mai plăcut decât să îţi uiţi mănuşile acasă, să îţi iei o haină prea scurtă, şi nici băscuţă să nu ai pe cap? Nimic, vă zic eu. Eh, trecând peste capitolul "prea subţire îmbrăcată", deszăpezitul ăsta îmi cam place- dacă n-ar fi frig, nu e chiar un exerciţiu de dezmorţire dezagreabil, ba dimpotrivă, pune muşchii în mişcare.
Ceea ce îmi place afară e că totul pare mult mai curat (pe jos), iar aerul e proaspăt.

E deja amiază. Acum am observat. Vreau să mă mai odihnesc, pentru că, de mâine începând, am planuri mari.

Din seria "Ce naţie proastă am ajuns!" - Agricultura

Să tot fie vreo două săptămâni de când cei de la Observatorul Antenei 1 au avut iniţiativa de a difuza, zilnic, reportaje care să contureze diferenţa dintre Epoca de Aur a României, şi ceea ce este (sau, mai bine zis, ce nu mai este) în prezent.

Astăzi, am avut plăcerea de a urmări un material cu privire la agricultură- o ramură economică ce mie mi se pare prost, sau mai deloc, exploatată, având în vedere că alte ţări ar da orice ca să aibă relieful şi solurile noastre.
Aţi încercat, ca vara, atunci când vă deplasaţi cu maşina, pe o distanţă mai lungă, să priviţi în jurul vostru? Înseamnă că aţi văzut tarlale întregi pustiite, foste CAP-uri în ruine, sau transformate în cine-ştie-ce ferme de dragul ochiului... Înseamnă că aţi observat şi voi cum, în preajma Braşovului, pe terenurile de hectare întregi, care altădată erau cultivate cu cartofi (că doar de aia ne numim Ţara Cartofului!), nu mai creşte decât buruiana. Înseamnă că aţi observat cum, prin Bărăgan, câmpurile ce-au (mai) fost semănate cu floarea-soarelui, se toropesc în caniculă, "mulţumită" capetelor luminate ce-au distrus tot ceea ce s-a putut numi sistem de irigaţie.

Acum ni se pare mult mai bine să ne hrănim cu legume şi fructe injectate, şi chiar cu faină de import, ungurească.
Mai multe adevăruri triste, în cele ce urmează:

Să înceapă bilanţul lui 2009!

Îmi place ca în fiecare seară, înainte de a adormi, să derulez în minte filmuleţul zilei ce-a trecut. Ca să pot găsi plusuri şi minusuri activităţilor mele, ca să reperez eventuale greşeli, să savurez momente frumoase, şi să zâmbesc la gândul că am făcut totul cât am putut de bine.

Tocmai pentru că îmi place să fac astfel de evaluări, şi pentru că tot mai sunt 20 de zile până ce anul ăsta se va fi sfârşit, m-am gândit să îl evaluez şi pe el. Cu întâmplări frumoase, cu neplăceri, cu sentimente şi gânduri. Cu tot ceea ce a însemnat el, bun, sau rău, deşi la începutul lui, îmi promisesem să îl fac mai bun decât 2008. Dacă am reuşit sau nu, nu pot să îmi dau seama încă. Aştept 2010... şi parcă totuşi nu. Mă îngrozeşte încă un an adăugat celor 20, mă îngrozeşte perspectiva unei societăţi bulversate de crizele prin care trecem...

Dar, să trăim noi până în 2010, şi-apoi 'om vedea ce-o mai fi. Până atunci m-am hotărât ca, pentru bilanţul anului curent, să mă folosesc de poze. Mai precis, să aleg din miile pe care le am, câte o fotografie reprezentativă, pentru fiecare lună a anului. Şi, de-i neapărată nevoie, să îi alătur şi un cuvânt, două, nouă... cât o fi nevoie.

Nu încep de astăzi, pentru că nu am timp acum. Să aveţi un weekend cât mai frumos. Eu mi-l doresc să fie fără zăpadă.

Ce Administraţie şi Interne?! Bloguri!!!

De când nu mai avem Guvern, cei de prin ministere, dacă tot freacă menta pe bani de la buget, se îndeletnicesc şi ei cu ce pot.

Sunt onorată să aflu că lecturarea blogului meu se regăseşte printre sarcinile ministeriale ale MAI :)).

PeDe-Leul îşi dă cu stângul în dreptul

Sunt deja 4 zile de când în Ţara Românească s-a iscat circul, şi reprezentanţi, de marcă ori ba, ai partidului portocaliu, apar pe la felurite emisiuni, pentru a combate acuzaţiile de fraudare a alegerilor de duminica trecută, aduse de către PeSeDe.

Până aici, nimic rău în a se apăra. E drept, dacă eu aş fi miezul partidului portocaliu, n-aş trimite tot felul de papagali fără argumente serioase pe la toate televiziunile- aşa cum am văzut un împiedicat membru al PD-L Braşov, ieri seară, în emisiunea Naşului local, aka Berariu. Degeaba i-a îndemnat Băselu pe mai micii lui colegi de partid să îşi păstreze calmul şi seninătatea- ei nu şi nu. Îşi scot ochii în direct cu pesediştii, îi acuză ca au contrafăcut dovezi, şi câte şi mai câte. Toate le fac de o aşa manieră, încât ai zice că sfinţii din icoane sunt mici copii, în comparaţie cu ei.

În spatele aparentei sfinţenii, ştiţi cu ce se ocupau membrii de va(r)ză ai PD-L Braşov, duminică seara, când observaseră că Prostănacul îi cam luase faţa Băselului? Nu, nu ştiţi, dar vă zic eu. Dădeau telefoane disperate, în stânga şi-dreapta, diverselor personalităţi ale urbei de sub Tâmpa, cerându-le CNP-uri, ale persoanelor despre care ştiau că nu ar fi votat în ziua respectivă. Nu ştiu câţi dintre cei sunaţi le-au oferit astfel de informaţii pe tavă, dar cert e un lucru- disperarea cauzată de o eventuală pierdere a puterii naşte monştri!